2% pentru Asociatia ROST


Publicaţie lunară editată de Asociaţia ROST



 


Cum ne puteţi ajuta | Numărul curent | Abonamente | Redacţia | Lămuriri | Contact | Arhiva

numărul 25-26, martie-aprilie 2005

Sumarul revistei













Etica ortodoxă sau etica protestantă?

 

Îndrăznim să afirmăm în paginile de faţă că perspectiva weberiană asupra genezei capitalismului modern este una optimistă şi favorabilă fenomenului concret ca atare. Termenul "optimism" este ceva mai general şi necesită mai multe lămuriri. Mai simplu e să observăm că Weber este cu adevărat un "sprijinitor" al capitalismului modern. Nu degeaba a fost numit un "Marx al capitalismului", adică un soi de "ideolog" aflat în sarcina capitalismului, spre deosebire de Marx, care a fost un ideolog aflat în tabăra adversă capitalismului, în tabăra comunismului. Totuşi, sintagma "Marx al capitalismului" este extrem de înşelătoare. Weber nu a fost un ideolog în sensul lui Marx, căci el nu s-a raliat definitiv nici unui partid, nici unei doctrine politice şi cu atât mai puţin uneia perfect "revoluţionare", care încerca să elimine din temelii "orânduirea" capitalistă. Weber, pe de altă parte, nu a scris niciodată un "manifest" al partidului pro-capitalist şi nici nu poate fi bănuit de ataşamente excesive faţă de capitalism ca atare. Nici urmă, în scrierile sale extrem de temperate şi de "reci", de mesianismul marxist. Weber este un om de ştiinţă foarte calculat, ale cărui analize suferă de o precizie pe alocuri derutantă: a trage o concluzie categorică din aceste analize este întotdeauna dificil pentru cititor, "filigranul" scrierilor weberiene fiind cu adevărat impresionant. şi totuşi, cine citeşte celebrul său studiu Etica protestantă şi spiritul capitalismului nu poate să nu remarce ataşamentul firesc, neideologizat, dar cu atât mai convingător (prin firescul său) al autorului la valorile capitalismului modern. Mai mult, în acest adevărat imn închinat raţionalismului de tipar occidental, Weber dovedeşte că sprijină, cu tot instrumentarul său teoretic impresionant, un soi de occidentalocentrism natural, total şi meritat. Weber este, poate, ultimul mare sociolog european care crede că putere în forţa spiritului european, manifestată în primul rând la nivelul raţionalizării vieţii economice, dar nu numai aici (raţionalizarea fiind un procedeu universal, aplicabil tuturor domeniilor creaţiei spirituale a omului).

Este celebru pasajul de început al Eticii protestante, dar cu atât mai necesar este să-l reamintim aici, pentru a face din nou cunoştinţă cu cadrul de analiză a lui Weber:

"Cel născut în universul cultural european modern va trata în mod inevitabil şi justificat problemele de istorie universală punându-şi întrebarea: ce înlănţuire de factori a dus tocmai pe solul Occidentului şi numai pe acesta la apariţia unor fenomene culturale care totuşi – cel puţin aşa ne place să ne închipuim – se situează pe o direcţie de dezvoltare de însemnătate şi valabilitate universală (s. a.)?

Numai în Occident există "ştiinţă" ajunsă la stadiul pe care îl recunoaştem astăzi drept "valabil". Au existat şi în alte părţi, mai ales în India, China, Babilon, Egipt cunoştinţe empirice, reflecţii cu privire la problemele lumii şi ale vieţii şi (...) înţelepciune filosofică şi teologică de cea mai mare profinzime, cunoştinţe şi observaţii de o sublimare extraordinară. Dar astronomiei babiloniene şi oricărei alteia le-a lipsit – ceea ce face cunoştinţele astronomice ale Babilonului cu atât ai uimitoare – fundamentarea matematică pe care le-au dat-o abia elenii. Geometria indiană este lipsită de "demonstraţia" raţională, tot un produs al spiritului elen care a creat şi mecanica, şi fizica. ştiinţelor naturii indiene, foarte dezvoltate în ceea ce priveşte observaţia, le-a lipsit experimentul raţional, care, după unele încercări din Antichitate, a fost de fapt un produs al Renaşterii. Le-a lipsit şi laboratorul modern. Iată de ce medicina indiană, extrem de bine dezvoltată din punctul de vedere al tehnicii empirice, nu a avut o bază biologică şi mai ales una biochimică. Din toate zonele culturale, cu excepţia Occidentului, lipseşte o chimie raţională. Foarte bine dezvoltata istoriografie chineză nu are metoda lui Tucidide. Machiavelli are precursori în India. Dar tuturor doctrinelor asiatice cu privire la stat le lipsesc un sistem similar celui aristotelic şi în general conceptele raţionale (...)

Aşa stau lucrurile şi în artă (...)

Deşi bazele tehnice ale arhitecturii provin din Orient, aici lipsesc şi soluţia problemei cupolei, şi acel gen de raţionalizare "clasică" a întregii arte (...) pe care le-a creat la noi Renaşterea. În China au existat roduse ale artei tiparului. Dar o literatură tipărită: o literatură destinată exclusiv (s. a.) tiparului, generată de el şi posibilă numai prin el – "presa" şi mai als "periodicele" a apărut numai în Occident. Au mai existat şi în alte ţări (China, ţările musulmane) şcoli superioare de toate genurile, printre care şi unele care aveau o asemănare exterioară cu universităţile sau cel puţin cu şcolile superioare de specialitate de la noi. Dar o practicare profesională raţională şi sistematică a ştiinţei – specialişti pregătiţi – exista numai în Occident, într-un sens care să se apropie de cel al însemnătăţii sale actuale dominante în cultură. Este vorba în primul rând de funcţionarul profesionist, stâlpul de rezistenţă al statului modern şi economiei moderne din Occident (...)

Tot astfel stau lucrurile şi cu puterea ce domină inevitabil viaţa noastră modernă: capitalismul (s. a.).

"Spiritul întreprinzător", "dorinţa de câştig", de câştig bănesc cât mai mare nu au în sine nimic de-a face cu capitalismul. Această dorinţă a existat şi există la chelneri, medici, birjari, artişti, cocote, funcţionari venali, soldaţi, tâlhari, cruciaţi, jucători la ruletă, cerşetori. Am putea spune că ea este prezentă la "all sorts and conditions of men", în toate epocile, în toate ţările lumii (...). În abordările elementare ale istoriei culturii ar trebui să se renunţe o dată pentru totdeauna la această definire naivă a noţiunii de capitalism. Lăcomia neînfrânată de câştig nu este nici în cea mai mică măsură egală cu capitalismul şi cu atât mai puţin cu "spiritul" său. Capitalismul poate (s. a.) fi, ce-i drept, identic cu înfrânarea (s. a.) sau cel puţin cu o temperare raţională a acestei porniri iraţionale".

Acesta este unul dintre pasajele esenţiale ale lucrării lui Weber, care, alături de alte câteva, "spune" extrem de mult, mai mult chiar decât analizele laborioase ale studiului, despre sensul în care concepe Weber noţiunile sale fundamentale, cele de capitalism, de raţionalizare, "dorinţă de câştig" sau "înfrânare". Aceste noţiuni creează, împreună, un profil special al capitalismului modern şi, în fundal, al lumii moderne în general, care, coroborat cu afirmaţiile sale ulterioare despre capitalismul "aventurier" sau cel de război, duc la senzaţia că toată armătura spirituală a lumii moderne este una raţională şi "echilibrată", calculată, ştiinţifică şi previzibilă, lipsită de violenţă şi "reţinută".

Dacă observăm cu atenţie pasajul reprodus mai sus, remarcăm imediat stilul de argumentare al autorului. Ideea sa centrală este că, dintre toate ariile de civilizaţie şi cultură ale omenirii, numai Occidentul poate să se mândrească cu un soi de "desăvârşire" a elanului creator, indiferent de domeniul în care s-a manifestat acesta, prin "raţionalizarea" tuturor încercărilor anterioare ale altor culturi de a se apropia de cunoaştere. Cultura universală începe, recunoaşte autorul german, în Orient. Dar viaţa sa plenară, ca direcţie de manifestare universală, nu se poate naşte decât în Occident. Ceea ce Orientul intuieşte (uneori inexplicabil – dacă ţinem cont de puţinătatea instrumentelor de observaţie – cum este cazul astronomiei babiloniene), Occidentul desăvârşeşte, cu ajutorul procedeelor raţionalizatoare. Raţionalizarea este prezentă peste tot, de la domeniul ştiinţific la cel artistic, mergând, în final, spre cel politic, administrativ sau chiar economic. Chiar istoria ideilor se pretează la o astfel de "raţionalizare", cazul lui Machiavelli fiind relevant. Celelalte culturi au avut intuiţii, dar nu au cunoscut specializarea şi pregătirea ştiinţifică permanente, aşa cum le cunoaşte Occidentul. De aceea, ele nu au ajuns la desăvârşirea intuiţiilor lor, atât în plan cultural, cât şi politic, economic, ştiinţific. Ideea că Orientul este preponderent "empiric", în timp ce Occidentul este raţional şi ştiinţific pluteşte peste tot în aer în aceste pagini (magistrale, de altfel). şi chiar este exprimată la un moment dat ca atare.

 

Problema care ne preocupă nu este aceea de a-i da dreptate sau de a-l critica pe Weber. Acest lucru deja s-a practicat în sociologie: sunt, de o parte, autori care consideră că ipoteza weberiană se verifică, alţii care cred că autorul nostru "nu are dreptate". Aceste luări de poziţie nu sunt, însă, din punctul nostru de vedere, utile cu adevărat progresului ştiinţei. Problema esenţială nu este de a te regăsi în tabăra susţinătorilor sau duşmanilor lui Weber, după modelul galeriilor sportive. Trebuie să trecem dincolo de aparenţele ipotezei weberiene şi să vedem care sunt fundamentele acestei ipoteze şi care sunt părţile sale şubrede. A căuta noi repere teoretice sau factuale pentru a verifica (eventual, actualizând, cu date noi) cele afirmate de el ni se pare o muncă în fond inutilă. Căci "mesajul" lui Weber nu a fost cu siguranţă acesta, ca noi, cei cei venim după el, să verificăm teoria lui şi s-o întărim. Pe de altă parte, nici critica "în sine" a teoriei nu este posibilă, aşa cum am amintit deja. Pentru a putea sublinia "punctele de risc" ale argumentului weberian trebuie să trecem dincolo de planul strict al aşa-numitei economii capitaliste moderne şi să vedem care sunt pilonii de susţinere ai ideii economice în general. Cu alte cuvinte, avem de cercetat ideea de economie (şi de capitalism) în general, pentru a ne putea da seama de forţa sau, dimpotrivă, de slăbiciunea demersului weberian. Toţi termenii-cheie ai lui Weber merită aici a fi reluaţi într-o hermeneutică liberă de orice prejudecată "ştiinţifică": "capitalism", "capitalism modern", "raţionalizare", "etică", "câştig" etc. Numai o atare perspectivă ne poate da tabloul complet al teoriei sale.

 

În ce priveşte domeniul nostru de interes, cel al economiei, Weber apelează de asemenea la o dihotomie categorică atunci când vrea să separe apele de uscat, adică Orientul de Occident. Această dihotomie se sprijină de asemenea pe ideea mare de raţionalizare, şi se traduce prin tipologia binecunoscută a capitalismului modern şi a celui aventurier sau războinic. Aici intervine, de asemenea, ideea de dorinţă de câştig. Nici un autor serios nu poate concepe un fenomen istoric fără o componentă psihologică esenţială, având o conotaţie morală distinctă. În ce priveşte capitalismul, Orientul este reprezentat de procedeele capitaliste barbare, bazate pe simpla poftă de câştig, în timp ce Occidentul modern (şi, prin extensie, capitalismul modern) este domeniul dorinţei de câştig raţionalizate, înfrânate şi pacificate. Prin urmare, în locul unei revărsări haotice de energie nudă în vederea simplei îmbogăţiri (prin orice mijloace, de la cele mai "perfide" şi mai calculate la cele mai violente), vom găsi un capitalism al temperanţei, al calculului contabil raţionalizat şi al ideii de schimb paşnic, în afara violenţei: "Pentru noi, un act economic "capitalist", scrie Weber trebuie să fie mai întâi unul care se întemeiază pe aşteptarea unui câştig prin folosirea şanselor de schimb: deci, pe şanse de câştig (formal) paşnice (s. a.)".

Există şi alte specii de capitalism decât cel pe care vrea să-l "impună" Weber. Acesta este capitalismul aventurierilor şi capitalismul prădalnic, de război. Iată portretele acestor două fenomene:

"Oriunde au existat finanţe ale instituţiilor publice, a apărut şi creditorul: în babilon, Elada, India, China, Roma; pentru finanţarea în primul rând a războaielor şi a pirateriei, pentru livrări şi diverse construcţii în cadrul politicii transoceanice, în calitate de întreprinzător colonial, de plantator ce folosea sclavi sau muncă direct sau indirect forţată (...) Acest tip de întreprionzători – aventurierii (s. a.) capitalişti – a existat în întreaga lume. Cu excepţia comerţului şi a operaţiilor bancare şi de credit, centrul de greutate al şanselor lor fie avea un caracter pur iraţional speculativ, fie viza câştigul obţinut prin forţă, mai ales prada, care putea fi momentană de război sau cronic fiscală (jefuirea supuşilor).

Capitalismul marilor speculanţi, cel colonial şi capitalismul financiar modern, chiar şi în timp de pace, dar mai ales capitalismul specific orientat spre război (s. a.) poartă încă adeseori în prezentul occidental această amprentă şi unele părţi ale comerţului internaţional – numai unele – îi sunt apropiate, astăzi ca şi pe vremuri. Dar în epoca modernă (s. a.), Occidentul cunoaşte pe lângă acestea o formă de capitalism cu totul deosebită şi care nu s-a dezvoltat nicăieri în lume: organizarea raţional-capitalistă a muncii (formal) libere".

În opinia lui Weber, aşadar, există două specii mari de capitalism. Una este cea veche, premodernă, neeuropeană, care se bazează pe spolierea supuşilor, pe prada de război sau pe specula "iraţională" (probabil, autorul vrea să sugereze că aceşti speculanţi vechi, premoderni, nu aveau nici un fel de scrupul să speculeze la nivele ameţitoare, sau poate e vorba despre o speculă neprevăzută în calculele raţional-contabile), un capitalism războinic şi aventurier, iar cealaltă specie, de care se preocupă cu adevărat autorul german, este specia capitalismului modern, care organizează raţional forţa de muncă liberă. Sau, formal liberă. Acest din urmă termen ne avertizează că Weber nu era naiv să creadă că forţa de muncă este în lumea modernă perfect liberă...De asemenea, el recunoaşte că Europa încă mai plăteşte tribut vechilor specii de capitalism. şi totuşi, mesajul său e optimist: Europa modernă va trebui să ajungă, în final, la ultima specie capitalistă, aceea în care specula este "raţională", ca şi organizarea muncii, a afacerii în general etc. Din păcate, această dihotomie nu se suţine. Cât de "raţionale" sunt speculaţiile de azi de la bursele internaţionale, în care speculatorii (foarte sofisticaţi şi ajutaţi de un instrumentar extrem de bine raţionalizat) câştigă milioane de dolari în câteva secunde? Se ştie că un astfel de speculator la nivel mondial, G. Soros, a fost declarat persona nongrata în Marea Britanie, tocmai datorită acestei activităţi bursiere. Libertatea formală a forţei de muncă este şi ea extrem de discutabilă. Tipului de capitalism modern care lui Weber i se pare raţional şi paşnic nu i se opune capitalismul iraţional al trecutului, ci capitalismul cu adevărat raţional al vechilor bresle din Evul Mediu, în care, aşa cum sublinia un istoric cunoscut al acestei perioade, economia era subordonată unor scopuri mai înalte. Tocmai această subordonare a economiei făcea din ea o activitate raţională. Invers, tocmai caracterul prim, nesubordonat al economiei de tipar modern face ca această activitate (cu toate "limitările" impuse de etica protestantă, reale, dar insuficiente) să devină iraţională.

(va urma)

 

Cristi Pantelimon


Cautam distributori

Revista ROST cauta distribuitori in toata tara si in comunitatile de romani din strainatate: biserici de mir, manastiri, firme locale de difuzare a presei, librarii, magazine generaliste si persoane particulare. Ofera comision generos.

Pentru detalii si contracte, luati legatura cu directorul publicatiei, la telefon 0740.103.621 sau 0727.722.632, ori pe e-mail: rost@rostonline.org sau revistarost@gmail.com.

Acum, revista ROST poate fi procurata de la chioscurile Rodipet SA sau:

  • In Bucuresti – de la librariile "Vasiliada" (Bd. I. C. Bratianu 12) si "Sophia" (str. Bibescu Voda nr. 24, linga Facultatea de Teologie)
  • In Constanta – de la libraria "Brâncoveneasca" (Str. Vasile Lupu nr. 43)
  • In Galati – de la libraria "C. Negri" (Strada Domneasca 27)
  • In Suceava – de la libraria "Sf. Voievod Stefan cel Mare"
  • In Comanesti (Bacau) – de la libraria „Epiharia"

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!